EREMÍT, eremiți, s. m. Pustnic, sihastru, schimnic. [Var.: ermít s. m.] – Din fr. érémite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EREMÍT s.m. Ermit. [Cf. it., lat. eremita, gr. eremites < eremos – deșert].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EREMÍT s. m. sihastru; ermit. (< fr. érémite, lat. eremita, gr. eremites)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EREMÍT s. v. pustnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
eremít s. m., pl. eremíți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EREMÍT ~ți m. livr. Călugăr care s-a retras într-un loc ferit de lume, petrecându-și viața în post și rugăciuni; pustnic; sihastru; ascet; schimnic. /<lat. eremita, gr. eremites
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink