ERMÍT s. m. v. eremit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ERMÍT s.m. (Rar) Călugăr care trăiește în singurătate; pustnic, sihastru. [Scris și eremit. / < fr. ermite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ERMÍT s. m. eremit. (< fr. ermite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink