ERÓIC, -Ă, eroici, -ce, adj. Care ține de erou, caracteristic eroilor, cu calități de erou; p. ext. măreț, grandios. ♦ (Despre opere literare, artistice) Care are drept subiect faptele unor eroi. [Pr.: -ro-ic] – Din fr. héroïque, lat. heroicus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ERÓIC, -Ă adj. 1. Referitor la eroii din mitologie, al eroilor din mitologie. 2. Propriu unui erou sau unei eroine; de erou, vitejesc. 3. Care arată, dovedește eroism. ♦ (Despre poezii, poeme etc.) Care cântă, povestește faptele unui erou. // s.n. Formă de manifestare a sublimului, expresie viguroasă a unității idealului etic cu cel estetic. [Pron. -ro-ic. / < fr. héroïque, it. eroico, lat. heroicus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ERÓIC, -Ă I. adj. propriu eroilor; cu calități de erou. ◊ măreț, grandios. ◊ (despre poezii, poeme etc.) care cântă, povestește faptele unui erou. II. s. n. formă de manifestare a sublimului, expresie viguroasă a unirii idealului etic cu cel estetic. (< fr. héroïque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ERÓIC adj., adv. 1. adj. v. vitejesc. 2. adv. v. curajos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
eróic adj. m. (sil. -ro-ic), pl. eróici; f. sg. eróică, pl. eróice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ERÓIC1 adv. Cu eroism; cu multă dăruire. [Sil. e-ro-ic]. /<fr. héroïque, lat. heroicus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ERÓIC2 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de eroi; propriu eroilor. Faptă ~că. 2) (despre opere de artă) Care descrie faptele unor eroi. 3) Care vădește măreție. [Sil. e-ro-ic]. /<fr. héroïque, lat. heroicus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink