EROÍSM s. n. Capacitatea de a săvârși fapte mari; vitejie; fel de a acționa specific unui erou; spirit eroic, bravură. – Din fr. héroïsme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EROÍSM n. Capacitate de a săvârși fapte mari, fapte de vitejie. /<fr. héroïsme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EROÍSM s.n. Caracterul a ceea ce este eroic; vitejie, curaj; spirit de erou. [< fr. héroïsme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EROÍSM s. n. comportare deosebită care se manifestă prin săvârșirea de fapte mari în împrejurări grele (în război); atitudine, faptă de erou; vitejie. (< fr. héroïsme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EROÍSM s. v. vitejie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
eroísm s. n. (sil. -ro-ism)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink