ERUDÍT, -Ă, erudiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat. ♦ (Despre opere științifice) Care dovedește cunoștințe vaste și aprofundate. – Din fr. érudit, lat. eruditus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ERUDÍT, -Ă adj. Cu cunoștințe vaste; învățat, savant. ♦ (Despre opere științifice) Care arată erudiție, cunoștințe multe și profunde. [Cf. fr. érudit, lat. eruditus – cioplit, instruit].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ERUDÍT, -Ă adj. (și s.) care posedă cunoștințe vaste; învățat, savant. ◊ (despre opere științifice) care dovedește erudiție. (< fr. érudit, lat. eruditus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ERUDÍT adj., s. 1. adj. v. învățat. 2. s. v. învățat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Erudit ≠ ignorant, mărginit, redus
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
erudít adj. m., pl. erudíți; f. sg. erudítă, pl. erudíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ERUDÍT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival (despre persoane) Care posedă erudiție; doct; savant. 2) (despre lucrări științifice) Care denotă erudiție. /<fr. érudit, lat. eruditus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink