ESEÍSTIC, -Ă, eseistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține eseului, privitor la eseu, specific eseului. 2. S. f. Arta de a scrie eseuri; literatura eseurilor. – Din fr. essayistique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ESEÍSTIC, -Ă adj. Referitor la eseu, specific eseului. [< fr. essayistique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ESEÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la eseu. II. s. f. literatura eseurilor. (< fr. essayistique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
eseístic adj. m., pl. eseístici; f. sg. eseístică, pl. eseístice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink