ESOFÁG, esofage, s. n. Segment al tubului digestiv cuprins între faringe și stomac, prin care trec alimentele înghițite. [Pl. și: esofaguri] – Din fr. oesophage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ESOFÁG s.n. Tub care leagă cavitatea bucală cu stomacul. [Pl. -guri, -ge. / < fr. oesophage, cf. gr. oisophagos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ESOFÁG1 s. n. organ tubular care leagă faringele cu stomacul. (< fr. oesophage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ESOFAG2(O)- elem. „esofag”. (< fr. oesophag/o/-, cf. gr. oisophagos, care duce cele ce se mănâncă)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ESOFÁG s. (ANAT.) (reg.) gușter.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
esofág s. n., pl. esofáge / esofáguri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ESOFÁG ~uri n. Parte a tubului digestiv cuprinsă între faringe și stomac, având rolul de a transporta alimentele din gură în stomac. [Pl. și esofage] /<fr. oesophage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink