ESTÉT, -Ă, esteți, -te, s. m. și f. Persoană care aderă la concepțiile estetismului, adept al estetismului; estetizant. – Din fr. esthète.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ESTÉT, -Ă s.m. și f. Cel care înțelege arta, cel căruia îi place arta; adept al estetismului. ♦ (Peior.) Om care aplică (uneori exagerat sau mecanic) normele estetice în diferite situații. [< fr. esthète, it. esteta, cf. gr. aisthetes – simțitor, cel care simte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ESTÉT, -Ă s. m. f. adept al estetismului; estetist. (< fr. esthète)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ESTÉT s. estetizant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
estét s. m., pl. estéți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ESTÉT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Adept al estetismului. /<fr. esthete
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink