ESTIVÁȚIE, estivații, s. f. Stare de viață latentă prin care trec vara unele animale din regiuni calde și secetoase. – Din fr. estivation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ESTIVÁȚIE s.f. (Biol.) 1. Stare de amorțeală în care trăiesc vara unele animale. 2. Dispoziție a frunzelor în mugure. [< fr. estivation, it. estivazione].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ESTIVÁȚIE s. f. 1. stare de inactivitate, cu un metabolism redus, vara, specifică unor animale. 2. preflorație. (< fr. estivation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
estiváție s. f. (sil. -ți-e), art. estiváția (sil. -ți-a), g.-d. art. estiváției; pl. estiváții, art. estiváțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink