ETALÁJ, etalaje, s. n. 1. Etalare. 2. Partea inferioară, în formă de trunchi de con, a cuvei unui furnal. – Din fr. étalage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ETALÁJ s.n. 1. Faptul de a etala; etalare. 2. Partea inferioară a cuvei unui furnal. [< fr. étalage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ETALÁJ s. n. 1. etalare. 2. expoziție de mărfuri; vitrină; marfa expusă. 3. (tehn.) partea inferioară a cuvei unui furnal. 4. (fig.) expunere ostentativă, paradă. (< fr. étalage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ETALÁJ s. v. expunere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
etaláj s. n., pl. etaláje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink