ETALÓN, etaloane, s. n. Mărime, greutate etc. acceptată oficial în știință, în tehnică sau în relațiile economice și care servește ca unitate de bază într-un sistem de măsurare. ◊ Etalon de aur (sau de argint) = unitate-tip a valorilor monetare. Etalon al prețurilor = prețuri impuse de lege printr-un etalon monetar. ♦ Model perfect al unei măsuri-tip, confecționat cu mare precizie și acceptat oficial spre a servi ca bază de comparație. ♦ Fig. Ceea ce poate servi drept model (de urmat). – Din fr. étalon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ETALÓN s.n. Model, tip cu care trebuie să se potrivească, cu care trebuie să fie conforme unitățile de măsură. ♦ Greutate dintr-un metal prețios care servește drept bază unui sistem monetar. ◊ Etalon-aur (sau -argint) = unitate-tip (de aur sau de argint), a valorilor monetare. [< fr. étalon].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ETALÓN s. n. model, tip cu care trebuie să se potrivească, să fie conforme unitățile de măsură. ◊ (fig.) ceea ce poate servi ca model. ◊ cantitate determinată dintr-un metal prețios bază a unui sistem monetar. (< fr. étalon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ETALÓN s. v. model.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
etalón s. n., pl. etaloáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ETALÓN ~oáne n. 1) Unitate de bază într-un sistem de măsurare. 2) Model legal, de mare precizie, al unei unități de măsură (a greutății, lungimii etc.), care servește ca bază de comparare. /<fr. étalon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink