ETÉRN, -Ă, eterni, -e, adj. (Adesea adverbial) Care există de totdeauna, care nu va înceta niciodată să existe; nepieritor, veșnic. – Din lat. aeternus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ETÉRN, -Ă adj. Care nu are limite în timp; veșnic, nesfârșit, nepieritor. [< lat. aeternus, cf. it. eterno].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ETÉRN, -Ă adj. (și adv.) care nu are limite în timp; veșnic, nepieritor. (< lat. aeternus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ETÉRN adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adj. v. veșnic. 3. adv. v. veșnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Etern ≠ efemer, pieritor, temporar, trecător, vremelnic
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
etern (etérnă), adj. – Veșnic, nepieritor. Lat. aeternus (sec. XIX). – Der. eternitate, s. f., din fr. éternité; eterniza, vb., din fr. éterniser.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
etérn adj. m., pl. etérni; f. sg. etérnă, pl. etérne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ETÉRN ~ă (~i, ~e) și adverial Care durează la infinit; fără sfârșit; în afara timpului; veșnic. /<lat. aeternus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink