ETERO- v. hetero-.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ETERO- elem. eter(o)-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
éteră, étere, s.f. (reg., înv.) unealtă de pescuit făcută din plasă așezată pe niște cercuri; vârșă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
etéro- (de eter)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
étero-/hétero- (alt, diferit)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink