ETIÁJ, etiaje, s. n. Nivel de referință al unui curs de apă, stabilit pe baza nivelurilor minime anuale pe o perioadă îndelungată de observație și în raport cu care se măsoară cotele apelor. [Pr.: -ti-aj] – Din fr. étiage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ETIÁJ s.n. (Geol.) Cel mai scăzut nivel al unui râu, al unui lac etc. [Pron. -ti-aj. / < fr. étiage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ETIÁJ s. n. nivel mediu al apelor unui fluviu, unui lac etc. (< fr. étiage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
etiáj s. n. (sil. -ti-aj), pl. etiáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink