Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ETIRÁRE, etirări, s. f. (Tehn.) 1. Operație de tragere a metalelor în fire; trefilare. 2. Operație de întindere a fibrelor sintetice în scopul orientării macromoleculelor și al creșterii rezistenței lor. – V. etira.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ETIRÁRE s.f. (Metal.) Operație de tragere a metalelor în fire; trefilare. ♦ (Text.) Tragere prin filieră, întindere a fibrelor sintetice în scopul creșterii rezistenței lor. [< etira].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ETIRÁRE s. f. 1. operație de tragere a metalelor în fire; trefilare. 2. tragere prin filieră, întindere a fibrelor sintetice. (< etira)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ETIRÁRE s. v. trefilare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
etiráre s. f., g.-d. art. etirării; pl. etirări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ETIRÁ, etirez. vb. I. Tranz. A efectua o etirare; a alungi, a întinde, a trage. – Din fr. étirer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ETIRÁ vb. I. tr. A efectua o etirare; a alungi, a întinde; a trage. [< fr. étirer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ETIRÁ vb. tr. a efectua o etirare. (< fr. étirer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
etirá vb., ind. prez. 1 sg. etiréz, 3 sg. și pl. etireáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink