ETÓLĂ, etole, s. f. 1. Podoabă alcătuită dintr-o fâșie de lână sau de mătase, purtată de preoții catolici în timpul serviciului religios. 2. Fâșie lată de blană, purtată de femei în jurul gâtului sau al umerilor. – Din fr. étole.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ETÓLĂ s.f. Fâșie lată de mătase, purtată ca podoabă în timpul serviciului religios de preoții catolici. [< fr. étole].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ETÓLĂ s. f. 1. fâșie lată purtată de preoții catolici în timpul serviciului religios. 2. eșarfă de blană purtată de femei. (< fr. étole)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
etólă s. f., g.-d. art. etólei; pl. etóle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ETÓLĂ ~e f. 1) Fâșie de stofă purtată de preoții catolici în timpul oficierii slujbei religioase. 2) Fâșie lungă și lată de blană, purtată de femei în jurul gâtului sau pe umeri. /<fr. étole
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink