ETRÚSC, -Ă, etrusci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație de origine necunoscută, care trăia în mileniul I a. Cr. În regiunea de azi a Toscanei și care, după ce a exercitat o puternică influență asupra Romei până în sec. I a. Cr., a fost complet romanizată; (și la sg.) persoană din această populație. 2. Adj. Care se referă la etrusci (1), care aparține etruscilor. – Din fr. étrusque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ETRÚSC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Etruria. (s. f.) limbă neindo-europeană vorbită de etrusci. (< fr. étrusque, lat. etruscus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
etrúsc s. m., adj. m. (sil. -trusc), pl. etrúsci; f. sg. etrúscă, g.-d. art. etrúscei, pl. etrúsce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink