EUFEMÍSTIC, -Ă, eufemistici, -ce, adj. Privitor la eufemism, propriu, caracteristic eufemismului; care constituie un eufemism.[Pr.: e-u-] – Din fr. euphemism (după aforism-aforistic). Cf. germ. euphemistisch.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EUFEMÍSTIC adj. (Lingv.) Referitor la eufemism; care constituie un eufemism; eufemic. [Cf. germ. euphemistisch].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EUFEMÍSTIC adj. referitor la eufemism; voalat. (< germ. euphemistisch)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
eufemístic adj. m. (sil. e-u-), pl. eufemístici; f. sg. eufemístică, pl. eufemístice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EUFEMÍSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de eufemisme; propriu eufemismelor. 2) Care constituie un eufemism. /<germ. euphemistisch
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink