EUFÓNIU, eufonii, s. n. Instrument muzical de alamă, folosit, de obicei, la acompaniament. [Pr.: e-u-] – Din it. eufonio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EUFÓNIU n. Instrument muzical de alamă, folosit la acompaniament. /<it. eufonio
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EUFÓNIU s.n. Instrument muzical de alamă folosit de obicei la acompaniament. ♦ Registru de orgă asemănător clarinetului. [Pron. -niu. / < it. eufonio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EUFÓNIU s. n. instrument muzical de suflat din alamă, folosit în fanfară, cu registru corespunzător vocii de bariton. (< it. eufonio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
eufóniu s. n. (sil. e-u-) [-niu pron -niu], art. eufóniul; pl. eufónii, art. eufóniile (sil. -ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink