EURÓPIU s. n. Element chimic din familia pământurilor rare. [Pr.: e-u-] – Din fr. europium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EURÓPIU s.n. Element din familia pământurilor rare. [Pron. e-u-ro-piu, var. europium s.n. / < fr. europium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EURÓPIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor. (< fr. europium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
európiu s. n. (sil. e-u-) [-piu pron. -piu], art. európiul; simb. Eu
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EURÓPIU (‹ fr. {i}; {s} gr. Europe „Europa”) s. n. Element chimic (Eu; nr. at. 63, m. at. 151,96) din grupa lantanoidelor; metal (d 5,26, p. t. 826ºC), utilizat la reactoarele nucleare. A fost identificat de W. Crockes (1889) și izolat de E. Demarçay (1896).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink