EVANGHÉLIC, -Ă, evanghelici, -ce, adj. 1. Privitor la evanghelie, caracteristic pentru evanghelie; din evanghelie. 2. (Adesea substantivat) Care ține de cultul protestant. – Din fr. évangélique, lat. evangelicus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EVANGHÉLIC, -Ă adj. 1. Referitor la evanghelie; din evanghelie. 2. (Adesea s.) Care ține de cultul protestant. [Var. evangelic, -ă adj. / cf. lat. evangelicus, fr. évangélique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EVANGHÉLIC, -Ă adj. 1. referitor la evanghelie. 2. (și s.) care ține de cultul protestant. (< fr. évangélique, lat. evangelicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EVANGHÉLIC adj., s. v. luteran.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
evanghélic adj. m., pl. evanghélici; f. sg. evanghélică, pl. evanghélice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EVANGHÉLIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de evanghelie; propriu evangheliei. 2) Care ține de religia protestantă fondată pe evanghelie. Luteranism ~. /<fr. évangélique, lat. evangelicus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EVANGHÉLIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al protestantismului. /<fr. évangélique, lat. evangelicus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink