EVANTÁI, evantaie, s. n. Obiect pliabil, în formă de semicerc, executat din hârtie, mătase, pene etc., folosit mai ales de femei pentru a-și face vânt și a se apăra de căldură. ◊ Loc. adj. și adv. În evantai = în formă de raze care pornesc dintr-un punct și formează un semicerc. [Var.: evantáliu s. n.] – Din fr. éventail.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EVANTÁI s.n. Obiect (de formă semicirculară) confecționat din hârtie, din pene, din fildeș etc. cu care își fac vânt, spre a se răcori, mai ales femeile. ◊ În evantai = în forma unor raze care se răspândesc dintr-un punct în semicerc. [Pl. -ie, -iuri, var. evantaliu s.n. / < fr. éventail].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EVANTÁI s. n. 1. obiect (semicircular) din hârtie, pene etc., cu care își fac vânt femeile. ♦ în ~ = în forma unor raze care se răspândesc dintr-un punct în semicerc. 2. (fig.) ansamblu de lucrări diverse ale aceleiași categorii. (< fr. éventail)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EVANTÁI s. (înv. și pop.) apărătoare, (înv.) vânturar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
evantái s. n., pl. evantáie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EVANTÁI ~ie n. Obiect pliabil în formă semicirculară, confecționat din diferite materiale și folosit (mai ales de femei) pentru a-și face vânt, spre a se răcori. ◊ În ~ în formă de raze ce formează un semicerc. /<fr. évantail
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink