EVOCÁȚIE, evocații, s. f. (Rar) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. – Din lat. evocatio, fr. évocation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EVOCÁȚIE s.f. (Liv.) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. [Gen. -iei, var. evocațiune s.f. / < lat. evocatio, fr. évocation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EVOCÁȚIE s. f. 1. evocare. 2. (jur.) trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. (< fr. évocation, lat. evocatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
evocáție s. f. → vocație
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EVOCÁȚIE ~i f. jur. Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. /<lat. evocatio, ~onis, fr. évocation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink