EVOLUȚIONÍSM s. n. 1. Concepție filozofică potrivit căreia Universul, Pământul, ființele vii, societatea etc. trec printr-un proces istoric de evoluție (dezvoltare) și sunt privite din punctul de vedere al acestei dezvoltări. 2. (În sens restrâns) Teoria lui Lamarck, Darwin etc. despre evoluția speciilor de plante și de animale, despre transformarea lor unele într-altele; transformism. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionnisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EVOLUȚIONÍSM n. 1) Doctrină filozofică sau științifică bazată pe ideea de evoluție. 2) Ansamblu de teorii care explică mecanismul evoluției ființelor. /<fr. évolutionnisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EVOLUȚIONÍSM s.n. 1. (Fil.) Concepție potrivit căreia schimbările și transformările evolutive din univers și, în special, din lumea vie, sunt obiectiv necesare, având un caracter istoric. 2. Evoluționism plat = concepție mecanicistă, neștiințifică, care reduce dezvoltarea la o evoluție înțeleasă exclusiv ca acumulare cantitativă. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. évolutionnisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EVOLUȚIONÍSM s. n. 1. concepție după care universul, ființele, societatea etc. sunt supuse unui proces continuu de evoluție istorică. 2. ~ plat = concepție care reduce procesul istoric complex al evoluției la simple acumulări cantitative. 3. teoria lui Lamarck, Darwin ș. a. despre evoluția speciilor de plante și animale; transformism. (< fr. évolutionnisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EVOLUȚIONÍSM s. (BIOL.) darwinism, transformism, (rar) selecționism.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
evoluționísm s. n. (sil. -ți-o-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink