Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
EXASPERÁT, -Ă, exasperați, -te, adj. Iritat, enervat peste măsură. [Pr.: eg-zas-] – V. exaspera.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXASPERÁT adj. desperat. (O mamă ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: -eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A EXASPERÁ ~éz tranz. A enerva peste măsură; a scoate din sărite. [Sil. ex-as-pe-ra] /<fr. exaspérer, lat. exasperare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EXASPERÁ vb. I. tr. A enerva tare, a aduce la desperare, a scoate din sărite. [Pron. eg-zas-. / < fr. exaspérer, cf. lat. exasperare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXASPERÁ vb. tr. a enerva, a irita peste măsură; a scoate din sărite. (< fr. exaspérer, lat. exasperare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXASPERÁ vb. a despera, (înv.) a apelpisi. (Copilul ăsta mă ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
exasperá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exasperéz, 3 sg. și pl. exaspereáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink