Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: excepta (verb tranzitiv) , exceptare (substantiv feminin)   
EXCEPTÁRE s. f. Acțiunea de a excepta și rezultatul ei. – V. excepta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXCEPTÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a excepta. [< excepta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
exceptáre s. f., g.-d. art. exceptării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A EXCEPTÁ ~éz tranz. A lăsa la o parte; a da afară; a lipsi de atenție; a înlătura. /<fr. excepter, lat. exceptare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EXCEPTÁ vb. I. tr. A lăsa deoparte, a nu socoti, a exclude. [Var. escepta vb. I. < fr. excepter, cf. lat. exceptare – a lua din...].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXCEPTÁ vb. tr. a lăsa deoparte, a exclude. (< fr. excepter, lat. exceptare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXCEPTÁ vb. (înv.) a scoate. (A ~ de la prevederile curente.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
exceptá vb., ind. prez. 1 sg. exceptéz, 3 sg. și pl. excepteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)