EXCIPIÉNT, -Ă, excipienți, -te, adj., s. n. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. excipient.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXCIPIÉNT adj., s.n. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pron. -pi-ent. / < fr. excipient].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXCIPIÉNT adj., s. n. (produs farmaceutic) inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. (< fr. excipient)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
excipiént adj. m. (sil. -pi-ent), pl. excipiénți; f. sg. excipiéntă, pl. excipiénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
excipiént s. n. (sil. -pi-ent), pl. excipiénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXCIPIÉNT ~e n. și adjectival Substanță care intră în componența unui medicament, servind la încorporare mai activă. ~ zaharos. /<fr. excipient
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink