Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXCLAMÁ vb. I. tr. A scoate o exclamație; a striga. [P.i. exclám, 3,6 -mă, var. esclama vb. I. / < fr. exclamer, lat. exclamare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXCLAMÁ vb. tr. a scoate o exclamație; a striga. (< fr. exclamer, lat. exclamare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXCLAMÁ vb. a striga. (Bravo!, a ~ el.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
exclamá vb., ind. prez. 1 sg. exclám, 3 sg. și pl. exclámă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A EXCLAMÁ exclám tranz. (cuvinte, fraze etc.) A rosti cu o intonație deosebită. /<fr. exclamer, lat. exclamare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink