EXCLUSIVÍSM s. n. 1. Atitudinea celui care refuză să ia în considerație părerile sau ideile altora. 2. Caracterul a ceea ce este exclusiv. – Din fr. exclusivisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXCLUSIVÍSM n. 1) Atitudine care refuză să țină cont de ideile sau de părerile altora. 2) Caracter exclusiv. [Sil. ex-clu-si-vism] /<fr. exclusivisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EXCLUSIVÍSM s.n. Refuz categoric de a ține seama de părerile, de ideile altcuiva, de a veni în contact cu altfel de oameni etc.; caracterul a ceea ce este exclusiv. [< fr. exclusivisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXCLUSIVÍSM s. n. 1. refuz categoric de a ține seama de părerile sau ideile altora. 2. caracterul, însușirea a ceea ce este exclusiv. (< fr. exclusivisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
exclusivísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink