EXCÚRSIE, excursii, s. f. Plimbare sau călătorie făcută, de obicei în grup, pe jos sau cu un mijloc de transport, în scop educativ, recreativ etc. [Var.: excursiúne s. f.] – Din fr. excursion, lat. excursio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXCÚRSIE s.f. 1. Plimbare, călătorie (făcută de obicei în grup și având un scop educativ, sportiv sau distractiv). 2. (Fon.) Moment în care organele articulatorii iau poziția necesară pentru articularea sunetului; tensiune. [Gen. -iei, var. excursiune s.f. / < fr. excursion, lat. excursio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXCÚRSIE s. f. 1. plimbare, călătorie pe jos sau cu orice mijloc de transport, de obicei în grup și având un scop instructiv-educativ, sportiv sau de agrement. 2. (fon.) moment în care organele articulatorii iau poziția necesară pentru articularea sunetului; tensiune. (< fr. excursion, lat. excursio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXCÚRSIE s. drumeție. (O ~ în munți.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
excúrsie s. f. (sil. -si-e), art. excúrsia (sil. -si-a), g.-d. art. excúrsiei; pl. excúrsii, art. excúrsiile (sil. -si-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXCÚRSIe ~i f. Călătorie sau vizitare, de obicei în grup (pe jos sau cu mijloc de transport), cu scop instructiv-educativ, sportiv sau distractiv. [G.-D. excursiei] /<fr. excursion, lat. excursio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink