EXECRÁȚIE, execrații, s. f. (Rar) Oroare, repulsie. ♦ Persoană sau lucru care provoacă această reacție. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécration.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXECRÁȚIE s.f. (Rar) Oroare, repulsie. ♦ Persoană sau lucru care inspiră acest sentiment. [Gen. -iei, var. execrațiune s.f. / cf. fr. exécration, lat. execratio]
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXECRÁȚIE s. f. oroare, repulsie. ◊ persoană, lucru care inspiră un asemenea sentiment. (< fr. exécration, lat. exsecratio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
execráție s. f. (sil. -cra-ți-e) [x pron. gz], art. execráția (sil. -ți-a), g.-d. art. execráției; pl. execráții, art. execráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink