EXECUTÓRIU, -IE, executorii, adj. (Jur.) Care trebuie executat, care trebuie pus în aplicare. ◊ Hotărâre executorie = hotărâre care poate fi executată de îndată. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutoire, lat. executorius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXECUTÓRIU, -IE adj. Care trebuie executat. ◊ Formulă executorie = formalitate necesară pentru executarea unei hotărâri judecătorești; titlu executoriu = act învestit cu formulă executorie. [Pron. eg-ze-...-riu. / cf. fr. exécutoire, lat. executorius].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXECUTÓRIU, -IE adj. (jur.) care trebuie executat. ♦ formulă ĩe = formalitate necesară pentru executarea unei hotărâri judecătorești; titlu ~ = act investit cu formulă executorie. (< fr. exécutoire, lat. exsecutorius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
executóriu (care trebuie executat) adj. m. [-riu pron. -riu, x pron. gz], f. executórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. executórii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXECUTÓRIU ~e adj. jur. Care poate fi executat. /<fr. exécutoire, lat. executorius
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink