EXEQUÁTUR s.n. invar. Autorizație dată de un șef de stat unui consul străin de a-și exercita funcțiile în țara în care este trimis. [Pron. ex-sec-vá-. / < fr. exequatur, cf. lat. exsequatur – să execute].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXEQUATUR [EX-SEC-VÁ-] s. n. inv. 1. autorizație dată de un șef de stat unui consul străin de a-și exercita funcțiile în țara în care este trimis. 2. aprobare a unui stat de a se executa pe teritoriul său o hotărâre judecătorească pronunțată de un tribunal străin. (< fr. exequatur, lat. exsequatur, să execute)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
exequátur s. n. [-qua- pron. -cva-]
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink