EXFOLIÁȚIE, exfoliații, s. f. 1. (Med.) Desprindere, sub formă de lamele subțiri, a straturilor superficiale ale pielii, ale unui os, cartilagiu sau tendon necrozat. 2. Cădere treptată a scoarței copacilor în mici bucățele. ♦ Desprindere de foi subțiri de la suprafața unui metal. [Pr.: -li-a-] – Din fr. exfoliation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXFOLIÁȚIE s.f. Exfoliere. ♦ Cădere treptată a scoarței copacilor în mici bucățele. ♦ (Med.) Cădere a părților moarte care se detașează de un os, de un tendon etc. în mici bucățele. ♦ Desprindere de foi subțiri de la suprafața unui metal. [Pron. -li-a-ți-e, pl. -ii, gen. -iei, var. exfoliațiune s.f. / < fr. exfoliation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXFOLIÁȚIE s. f. 1. cădere treptată a scoarței copacilor în mici bucățele. 2. cădere a părților moarte care se detașează de un os, de piele etc. în mici lamele. 3. desprindere, prin uzură, a unor straturi subțiri de pe suprafața unui metal. (< fr. exfoliation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
exfoliáție s. f. → foliație
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink