EXIGÉNT, -Ă, exigenți, -te, adj. Care pretinde multă grijă, strictețe, corectitudine de la alții (și de la sine însuși) în privința îndeplinirii unei datorii; pretențios. – Din. fr. exigeant, lat. exigens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXIGÉNT, -Ă adj. Care cere multă grijă, multă atenție, care pretinde îndeplinirea strictă a datoriei; pretențios. [Cf. fr. exigeant, lat. exigens].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXIGÉNT, -Ă adj. care necesită multă grijă, strictețe; pretențios, sever; exiguu (1). (< fr. exigeant, lat. exigens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXIGÉNT adj. 1. pretențios, riguros, sever, (rar) pretensiv. (Un profesor ~.) 2. v. conștiincios.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Exigent ≠ indulgent, tolerant, liberal, îngăduitor
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
exigént adj. m., pl. exigénți; f. sg. exigéntă, pl. exigénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXIGÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane și despre manifestările lor) Care se caracterizează prin lipsă de indulgență; aspru; dur; sever. 2) Care manifestă grijă sporită și corectitudine în îndeplinirea anumitor obligații sau în realizarea lucrurilor. /<fr. exigeant, lat. exigens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink