Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
EXONERÁRE, exonerări, s. f. (Rar) Acțiunea de a exonera și rezultatul ei; eliberare de răspundere a unei persoane care nu-și execută obligația din cauze străine de voința sa. – V. exonera.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXONERÁRE s.f. Acțiunea de a (se) exonera și rezultatul ei; eliberare, achitare de o datorie, de o sarcină etc.; exonerație. [< exonera].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
exoneráre s. f., g.-d. art. exonerării; pl. exonerări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. (Rar) A scuti pe cineva, total sau parțial, de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXONERÁ vb. I. tr., refl. A (se) elibera, a (se) achita (de) o obligație etc. [< fr. exonérer, lat. exonerare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXONERÁ vb. tr., refl. a (se) elibera, a (se) achita (de) o obligație, (de) o datorie. (< fr. exonérer, lat. exonerare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
exonerá vb., ind. prez. 1 sg. exoneréz, 3 sg. și pl. exonereáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink