EXOTÍSM s. n. Însușirea de a fi exotic. ♦ Tendință în arta și în literatura europeană, mai ales romantică, de a descrie priveliști și obiceiuri din țări exotice. [Pr.: eg-zo-] – Din fr. exotisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXOTÍSM n. 1) Caracter exotic. 2) Tendință în literatură și artă de a zugrăvi în mod abuziv momente exotice. /<fr. exotisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EXOTÍSM s.n. Starea a ceea ce este exotic. ♦ Tendință literară care se manifestă prin abuzul descrierilor de peisaje și de obiceiuri exotice. [< fr. exotisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXOTÍSM s. n. însușirea de a fi exotic. ◊ tendință în arta și literatura europeană (romantică) de a descrie idilic peisaje și obiceiuri exotice. (< fr. exotisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
exotísm s. n. [x pron. gz]
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink