Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
EXPATRIÁT, -Ă, expatriați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se expatriază. [Pr.: -tri-at] – V. expatria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXPATRIÁT s., adj. v. emigrant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
expatriát adj. m., pl. expatriáți; f. sg. expatriátă, pl. expatriáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE EXPATRIÁ mă ~éz intranz. A părăsi patria, stabilindu-se în altă țară; a emigra. [Sil. ex-pa-tri-a] /<fr. expatrier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EXPATRIÁ vb. I. refl. A emigra. [Pron. -tri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. expatrier, cf. lat. ex – afară, patria – patrie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXPATRIÁ vb. refl. a emigra. (< fr. séxpatrier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXPATRIÁ vb. v. emigra.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) expatria ≠ a (se) repatria
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A expatria ≠ a repatria
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
expatriá vb. (sil. -tri-a), ind. prez. 1 sg. expatriéz, 3 sg. și pl. expatriáză, 1 pl. expatriém (sil. -tri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. expatriéze; ger. expatriínd (sil. -tri-ind)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink