EXPECTORÁȚIE, expectorații, s. f. 1. Secreție a căilor respiratorii, eliminată prin tuse; spută, f****ă. 2. Eliminare prin tuse a produselor patologice din plămâni sau din căile respiratorii superioare; expectorare. – Din fr. expectoration.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXPECTORÁȚIE s.f. Eliminare (prin tuse) a mucozităților din căile respiratorii; expectorare. ♦ (concr.) ceea ce se expectorează; f****ă. [Gen. -iei, var. expectorațiune s.f. / < fr. expectoration].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXPECTORÁȚIE s. f. expectorare. ◊ ceea ce se expectorează; f****ă. (< fr. expectoration)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXPECTORÁȚIE s. v. scuipat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
expectoráție s. f. (sil. ți-e), art. expectoráția (sil. -ți-a), g.-d. art. expectoráției; pl. expectoráții, art. expectoráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXPECTORÁȚIE ~i f. 1) v. A EXPECTORA. 2) Secreție a căilor respiratorii eliminată prin tuse; f****ă; spută. /<fr. expectoration
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink