EXPEDIÉNT, expediente, s. n. Mijloc ingenios cu ajutorul căruia se poate face față unei situații grele; p. ext. mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procură bani. [Pr.: -di-ent] – Din fr. expédient.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXPEDIÉNT s.n. (De obicei la pl.) Modalitate, mijloc ingenios de a învinge o dificultate, de a o scoate la capăt; (p. ext.) mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procură bani. [Pron. -di-ent, pl. -te. / < fr. expédient].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXPEDIÉNT s. n. mijloc ingenios de a învinge o dificultate; (p. ext.) mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procură bani. (< fr. expédient, lat. expediens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
expediént s. n. (sil. -di-ent), pl. expediénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXPEDIÉNT ~e n. 1) Procedeu (ingenios) de a ieși dintr-o încurcătură. 2) Mijloc, adesea ilicit, de a găsi bani. /<fr. expédient, lat. expediens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink