EXPIATÓR, -OÁRE, expiatori, -oare, adj. (Livr.) Care poate șterge, ispăși, răscumpăra o greșeală; ispășitor. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiatoire, lat. expiatorius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXPIATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care poate șterge, ispăși o greșeală; ispășitor. [Var. espiator, -oare adj. / < fr. expiatoire, lat. expiatorius].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXPIATÓR, -OÁRE adj. care poate șterge, ispăși o greșeală. (< fr. expiatoire, lat. expiatorius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXPIATÓR adj. v. ispășitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
expiatór adj. m. (sil. -pi-a-), pl. expiatóri; f. sg. și pl. expiatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink