Dex expirare

EXPIRÁRE, expirări, s. f. Faptul de a expira; expirație, săvârșire; împlinire. ♦ Scadență a unui termen. – V. expira.

EXPIRÁRE s.f. Acțiunea de a expira și rezultatul ei; expirație; săvârșire; împlinire. [< expira].

expiráre s. f., g.-d. art. expirării; pl. expirări

EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare.

A EXPIRÁ¹ expír tranz. (aer inspirat) A elimina din plămâni în procesul respirației. /<fr. expirer, lat. expirare

A EXPIRÁ² pers. 3 expíră intranz. 1) (despre contacte, convenții etc.) A înceta de a mai fi valabil. 2) (despre perioade de timp, termene etc.) A ajunge la sfârșit; a se consuma în întregime; a se împlini. 3) fig. A înceta de a mai trăi; a muri; a deceda; a răposa. /<fr. expirer, lat. expirare

EXPIRÁ vb. I. 1. tr. A da afară din plămâni aerul inspirat. 2. intr. (Despre un termen, un contract, o convenție etc.) A se împlini, a înceta de a fi în vigoare. 3. intr. (Fig.) A muri. [P.i. expír. / cf. fr. expirer, lat. expirare].

EXPIRÁ vb. I. tr. a elimina din plămâni aerul inspirat. II. intr. 1. (despre un contract, o convenție) a înceta de a fi în vigoare. 2. (despre un termen) a ajunge la scadență. 3. (fig.) a muri. (< fr. expirer, lat. expirare)

EXPIRÁ vb. 1. a se isprăvi, a se încheia, a se sfârși, a se termina. (A ~ termenul de garanție.) 2. a se împlini. (~ data la care trebuia făcută plata.)

EXPIRÁ vb. v. deceda, dispărea, duce, muri, pieri, prăpădi, răposa, sfârși, stinge, sucomba.

expirá vb., ind. prez. 1 sg. expír, 3 sg. și pl. expíră