EXPLORATÓR, -OÁRE, exploratori, -oare, s. m. și f. Persoană care explorează. – Din fr. explorateur, lat. explorator, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXPLORATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care explorează (o regiune). // s.n. (Med.) Instrument pentru explorarea diverselor organe în vederea diagnosticului. [Cf. fr. explorateur, lat. explorator].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXPLORATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care explorează. II. s. n. (med.) instrument pentru explorarea diverselor organe în vederea diagnosticului. (< fr. explorateur, lat. explorator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
exploratór s. m., pl. exploratóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXPLORATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care explorează ținuturi necunoscute sau puțin cunoscute. /<fr. explorateur, lat. explorator, ~oris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
exploratoáre s. f., g.-d. art. exploratoárei; pl. exploratoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink