Dex explozie

EXPLÓZIE, explozii, s. f. 1. Reacție chimică sau fizică foarte rapidă, violentă, însoțită de efecte mecanice, sonore, termice, luminoase etc., provocate de descompunerea substanțelor explozive pe care le conține un dispozitiv de distrugere; explodare, detonație, fulminație. ♦ Proces de descompunere a substanțelor explozive și de transformare a lor în alți compuși, mai simpli, însoțit de dezvoltare mare de căldură, lumină, zgomot și de efectuare de lucru mecanic într-un timp foarte scurt. ♦ (Impr.) Ardere a amestecului de combustibil și aer din cilindrul unui motor cu ardere internă. ◊ Motor cu explozie = motor la care arderea combustibilului se face într-un timp foarte scurt și este provocată de o scânteie. 2. (În sintagma) Explozie vulcanică = ieșire bruscă a lavei, a bombelor vulcanice și a gazelor unui vulcan. 3. Trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă, prin distrugerea calității vechi. 4. Fig. Manifestare bruscă, izbucnire neașteptată și puternică, dar de scurtă durată, a unei acțiuni, a unui sentiment etc. 5. (Fon.) Ieșire bruscă a aerului, în momentul rostirii unor sunete, după ce acesta a fost oprit de un obstacol (limbă, dinți, buze etc.). – Din fr. explosion, lat. explosio.

EXPLÓZIE s.f. 1. Detonație produsă prin descompunerea unei substanțe explozive sau prin expansiunea unui gaz; reacție fizico-chimică rapidă în care se produce o cantitate mare de gaz la temperatură înaltă, efectuându-se și un lucru mecanic. 2. Trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă, prin distrugerea calității vechi. 3. (Fig.) Manifestare, izbucnire violentă a unui fenomen, a unui sentiment etc. ♦ Explozie demografică = creștere bruscă a unei populații. 4. Ieșire bruscă a aerului din aparatul fonator după ce a fost oprit de un obstacol. [Gen. -iei, var. esploziune, exploziune s.f. / cf. fr. explosion, lat. explosio].

EXPLÓZIE s. f. 1. reacție fizico-chimică foarte rapidă, violentă, însoțită de degajare mare de energie, provocată de descompunerea unei substanțe explozive; detonație (2). ♦ ~ vulcanică = ieșire bruscă a lavei, a bombelor vulcanice și gazelor unui vulcan. 2. (impr.) ardere a amestecului de carburant și de aer din cilindrul unui motor cu ardere internă. 3. trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă, prin distrugerea calității vechi. 4. (fig.) izbucnire violentă a unui fenomen, a unui sentiment etc. ◊ creștere (bruscă) a unei populații, a cantității de informație etc. 5. a doua fază a articulării unei consoane oclusive, deschiderea bruscă a organului fonator și ieșirea aerului oprit de organe în actul imploziei. 6. (jaz) punctare foarte puternică executată la baterie. (< fr. explosion, lat. explosio)

EXPLÓZIE s. detonație. (~ dinamitei.)

explózie s. f. (sil. -zi-e), art. explózia (sil. -zi-a), g.-d. art. explóziei; pl. explózii, art. explóziile (sil. -zi-i-)

EXPLÓZIE ~i f. 1) Reacție fizico-chimică produsă brusc și violent prin descompunerea unei substanțe explozive sau prin expansiunea unui gaz, însoțită de o bubuitură puternică. 2) fig. Manifestare bruscă (deseori neașteptată, violentă) și de scurtă durată a unei stări de spirit. [G.-D. exploziei; Sil. ex-plo-zi-e] /<fr. explosion, lat. explosio, ~onis