A tăcea din gură = a nu (mai) vorbi nimic
Expresii similare:
- (Oltean) cu douăzeci și patru (sau cu gura plină) de măsele = (om) voinic și isteț, descurcăreț, abil
- A (i) se duce (sau a(-i) merge) pomina = a se răspândi vestea în lume, a se afla sau a se vorbi despre cineva sau ceva ca despre ceva extraordinar
- A (nu) lungi vorba = a (nu) vorbi mai mult decât trebuie, a (nu) lungi discuția
- A (nu) se uita în (sau la) gura cuiva = a (nu) ține seamă de ceea ce spune cineva, a (nu) crede pe cineva
- A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut să spună, a-și da fără voie gândurile pe față
- A (se) da (sau a merge, a se duce) de râpă = a (se) distruge, a (se) nimici, a nu mai rămâne nimic, a eșua
- A apuca cu gura înainte = a se grăbi să răspundă fără a lăsa pe altul să sfârșească vorba
- A avea (sau a-și pune) lacăt la gură = a-și impune tăcere
- A avea darul vorbirii = a vorbi frumos, a fi un bun orator
- A avea gura (sau a fi gură) spartă = a nu putea ține un secret, a dezvălui orice secret
- A avea gura moale (sau tare) sau a fi moale (sau tare) în (sau de) gură = (despre cai) a se supune ușor (sau greu) la mișcările ce i se fac cu frâul
- A avea gură pocită sau a fi pocit la gură = a prevesti lucruri neplăcute, a face pronosticuri nefavorabile; a cobi
- A avea limbă de aur = a avea darul de a vorbi frumos, elocvent
- A avea limbă lungă sau a fi lung de limbă (sau limbă lungă) = a vorbi prea mult, a fi flecar
- A avea mâncărime de (sau la) limbă = a simți mereu nevoia de a vorbi; a fi foarte vorbăreț, palavragiu, limbut; a nu putea păstra un secret