Gura satului (sau a mahalalei) = (persoană care născocește) vorbe, bârfeli, intrigi
Expresii similare:
- (A fi) un om (o dată) și jumătate = (a fi) persoană de încredere înzestrată cu însușiri (morale) deosebite
- (A spune) două vorbe și-un cuvânt = (a spune) pe scurt, în puține cuvinte
- (Oltean) cu douăzeci și patru (sau cu gura plină) de măsele = (om) voinic și isteț, descurcăreț, abil
- A (nu) da (cuiva) pas la vorbă = a (nu) lăsa cuiva posibilitatea să vorbească
- A (nu) fi câștigat la belciuge = a (nu) fi considerat o persoană căreia i se poate cere orice fel de serviciu
- A (nu) se uita în (sau la) gura cuiva = a (nu) ține seamă de ceea ce spune cineva, a (nu) crede pe cineva
- A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut să spună, a-și da fără voie gândurile pe față
- A apuca cu gura înainte = a se grăbi să răspundă fără a lăsa pe altul să sfârșească vorba
- A avea (sau a-și pune) lacăt la gură = a-și impune tăcere
- A avea gura (sau a fi gură) spartă = a nu putea ține un secret, a dezvălui orice secret
- A avea gura moale (sau tare) sau a fi moale (sau tare) în (sau de) gură = (despre cai) a se supune ușor (sau greu) la mișcările ce i se fac cu frâul
- A avea gură pocită sau a fi pocit la gură = a prevesti lucruri neplăcute, a face pronosticuri nefavorabile; a cobi
- A avea o gură cât o șură = a vorbi mult și tare
- A avea papagal = a vorbi mult (și convingător), a fi bun de gură
- A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni