EXPRESÍV, -Ă, expresivi, -e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care arată ceva în mod viu, plastic, elocvent, grăitor, sugestiv. ♦ (Despre opere de artă) Care evocă în imagini vii. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă în mod pregnant, cu putere stări interioare. – Din fr. expressif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXPRESÍV, -Ă adj. Care exprimă ceva plastic, viu; sugestiv, elocvent. ♦ (Despre opere artistice) Care evocă imagini vii. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă puternic stări sufletești interioare. [Cf. fr. expressif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXPRESÍV, -Ă adj. 1. care exprimă ceva în mod viu, plastic; sugestiv, elocvent. ◊ (despre opere literare, artistice) care evocă în imagini vii. 2. (despre ochi, față) care reflectă puternic stări interioare. (< fr. expressif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXPRESÍV adj. evocativ, evocator, nuanțat, pitoresc, plastic, pregnant, semnificativ, sugestiv, viu, (fig.) colorat. (O descriere ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Expresiv ≠ fad, neexpresiv, inexpresiv, searbăd, spălăcit, șters
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
expresív adj. m., pl. expresívi; f. sg. expresívă, pl. expresíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXPRESÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care exprimă ceva în mod clar, adecvat. Un gest ~. O liniște ~ă. 2) Care evocă ceva în mod viu și plastic. 3) și adverbial (despre stil, opere artistice) Care evocă imagini vii. A citi ~. /<fr. expressif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink