EXPROMISIÚNE s.f. Substituție de debitori în dreptul roman, care se caracteriza prin faptul că nu exista o înțelegere prealabilă între debitori. [Pron. -si-u-. / < lat. expromissio, fr. expromission].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXPROMISIÚNE s. f. substituție de debitori în dreptul roman, care se caracteriza prin faptul că nu exista o înțelegere prealabilă între debitori. (< lat. expromissio, fr. expromission)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
expromisiúne s. f., pl. expromisiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink