Dex expropriat

EXPROPRIÁT, -Ă, expropriați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre bunuri) Care a fost luat prin expropriere. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost supusă exproprierii. [Pr.: --pri-at] – V. expropria.

EXPROPRIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care a fost supus exproprierii. [Cf. fr. exproprié].

EXPROPRIÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care a fost supus exproprierii. (< fr. exproprié)

expropriát adj. m., s. m. (sil. -pri-at), pl. expropriáți; f. sg. expropriátă, pl. expropriáte

EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I.Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a-] – Din fr. exproprier.

A EXPROPRIÁ ~éz tranz. (producători) A deposeda de produsele muncii și de mijloacele de producție. [Sil. ex-pro-pri-a] /<fr. exproprier

EXPROPRIÁT¹ ~tă (~ți, ~te) (despre un bun) Care a fost luat prin expropriere. /v. a expropria

EXPROPRIÁT² ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care a fost supusă exproprierii. /v. a expropria

EXPROPRIÁ vb. I. tr. 1. (În orânduirile bazate pe exploatare) A deposeda prin violență sau prin mijloace economice de proprietatea asupra mijloacelor de producție. 2. (Jur.) A trece un bun în schimbul unei despăgubiri în proprietate publică. [Pron. -pri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. exproprier, cf. lat. ex – în afară, proprius – propriu].

EXPROPRIÁ vb. tr. a deposeda pe unul ori mai mulți proprietari de bunurile care le aparțin, cu sau fără plata unei despăgubiri, trecându-le în patrimoniul statului. (< fr. exproprier)

A expropria ≠ a împroprietări

expropriá vb. (sil. -pri-a), ind. prez. 1 sg. expropriéz, 3 sg. și pl. expropriáză, 1 pl. expropriém (sil. -pri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. expropriéze; ger. expropriínd (sil. -pri-ind)