EXTÁTIC, -Ă, extatici, -ce, adj. (Rar) Care este în extaz; care ține de extaz, caracteristic extazului; fermecat, încântat, extaziat. – Din fr. extatique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXTÁTIC, -Ă adj. (Rar) În extaz; încântat, fermecat. ♦ Cauzat de extaz. [< fr. extatique, cf. gr. ekstatikos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXTÁTIC, -Ă adj. referitor la extaz, cauzat de extaz; încântat. (< fr. extatique, gr. ekstatikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
extátic adj. m., pl. extátici; f. sg. extátică, pl. extátice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXTÁTIC ~că (~ci, ~ce) rar 1) Care ține de extaz; propriu extazului. Stare ~că. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește extaz. Atitudine ~că. /<fr. extatique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink